24 apr. 2014

Cafeaua divină!

          Toată lumea apreciază o cafea, mai ales dacă e și foarte bună!
          Probabil ce am pățit eu, au mai pățit și alții. Însă simt nevoia să  împărtășesc cu voi.
          Era o zi de duminică. Și deci o zi de shopping! Vorbisem cu 2 zile înainte și programasem ziua asta împreună cu vara mea, Maria.
            M-am trezit devreme, și tacticoasă mi-am făcut o cafea cu mult caimac și liniștită am savurat-o. Până am terminat, trecuse deja un sfert de zi de când o beam și atunci "am luat-o la picior" în viteză către vara mea cu care aveam întâlnire.
            Acolo surpriză!
            -Dragă, eu acu m-am trezit, nu bei cafeaua cu mine?
            -Îmi pare rău, beau de șase ore. Și cafea!!
            - Nu știu ce ai băut tu, dar ce îți dau eu nu poți refuza! Nu are termen de comparație. Tocmai mi-am luat un espressor nou!  Aseară l-am testat. Și până nu am căzut lovită de oboseală, l-am tot testat. Nu face cafea, face cafea de nerefuzat!
            -Apoi dacă tu îl lauzi, măcar să îți țin companie.
           Ce pot să spun? La viața mea am consumat multă cafea, dar așa cum a fost aceea  nu cred că am mai băut! Culmea că era același sortiment cu cel  băut în urmă cu șase ore. Cu toate acestea parcă beam altă licoare. Și atunci am întrebat-o pe vara mea de unde l-a luat. 
            -Păi să nu-ți vină să crezi dar l-am cumpărat online. La început și eu am fost sceptică, dar asta până ieri când nu mă mai vedeam sătulă de cafea!
            Și atunci ce concluzie am tras?
Că ziua bună începe cu o cafea bună, însă cea mai bună începe cu o cafea divină făcută la un espressor Xsmall.
 

Lalele,lalele!

 
 
Tot din frumusetile din  gradina de acasa!
 
 



Mărturisesc!!!


Încep cu o mărturisire: sunt o băutoare de cafea! Aș zice chiar o mare băutoare, dar nu aș vrea să înțelegeți că  beau și  multă! Nu! Merg pe principiul puțin, dar bun!
Nu că nu am trecut și prin faza de a bea multă. Cred că am trecut cam prin toate: am băut și multă și puțină, și mai bună și mai rea, și de calitate îndoielnică. A depins de vremuri, de locuri, de faptul că uneori era un obicei de a fi invitat la o ceașcă.
            Am început să beau cam câte o gură  de când eram prin liceu. La acea vreme era așa numitul “nechezol”. Și ce bun ni se părea! Probabil vă mai aduceți aminte, de vremurile, când la mare, la terase, se servea cafea la nisip. Acum cred că mi s-ar părea ceva exotic să pot servi ceva făcut de un turc venit de la Ada-Kaleh trăgând din ciubuc!
            Am fost la Milano și am băut celebrul lor ristretto în Piazza del Duomo. Am avut șansa să ajung la Paris și să o beau pe celebrul Champs-Elysees. Am fost în Carouge, cartierul mai vechi al artiștilor din Geneva unde găsești cafenele și braserii la tot pasul și am băut “aproape” cea mai bună cafea.
            Dar recunosc că nimic nu se compară cu cea pe care am băut-o dimineața acasă la ai mei, în grădină, printre lalele și meri înfloriți. Neștiind ce sortiment a folosit mama mea, am întrebat-o și surpriza abia acu urmează. Nu cafeaua era cea care mă încântase. Doar modul în care  fusese pregătită!
            Normal că și mama atâta așteptase, doar era arma secretă a acestor sărbători: iepurașul îi adusese un aparat Saeco! Bucuroasă nevoie mare, m-a dus să mi-l  arate. Recunosc că am fost impresionată de EL! Și greu mă impresionează ceva! Era un   PoemiaEspressor manual, care așa cum aveam să citesc, oferă adepților preparării tradiționale, totul pentru un espresso zilnic perfect.
 
 
 
 
În grădină la mama mea
Gustam cea mai bună cafea.
De nu credeți, încercați
Iepurași să adunați.
Și poate cadouri pupați!
 
 
Și așa m-am gândit să-l caut și eu pe simpaticul și darnicul urecheat, pentru că... nu se știe de unde sare iepurele!

20 apr. 2014

16 apr. 2014

Ziua bună se începe cu o cafea bună !


Acu ceva timp am fost plecată pentru o bună perioadă de timp într-o țară zic eu destul de  civilizată și la nivelul căreia sper să ajungem cât mai repede. Ghinionul meu a fost că acolo am devenit dependentă! De ce anume?! De cafea! O să râdeți și o să spuneți că e imposibil să devii dependent de cafea, dar așa e. Am devenit dependentă de cafeaua bună! Rar mi s-a întâmplat înainte de această perioadă să îmi doresc să mă trezesc dis de dimineața, dar atunci chiar vroiam. Numai și numai pentru plăcerea de a-mi bea cafeaua!
 Și să știți că  e adevărat că  ziua bună  se începe cu o cafea bună ! Dacă  nu ați știut până acum, încercați și nu veți regreta!
Curioasă din fire, mai ales când îmi place ceva, m-am uitat să văd ce aparat poate fi acela care să te facă să îți dorești cu nerăbdare să vină dimineața. Era, nu spre marea mea mirare, un espressor Saeco, mai exact Saeco Xelsis :


 
   Normal că am cerut detalii despre model, mod de funcționare, de întreținere. Ajunsesem să știu totul despre el. Interesant era că puteam folosi orice tip de cafea, că tot bună ieșea! Cafeaua era fără gust ars grație râșnițelor 100%ceramice. Și acesta era un lucru mai mult decât bun deoarece mă puteam lăuda și eu (în sfârșit) cu cea mai bună cafea făcută. Acu nu trebuie să insistați cum era cafeaua făcută de mine fără ajutorul lui Philips (îi voi spune pe nume, deoarece avea să  ocupe un loc de cinste în  familia mea).
Cât am locuit la prietenii mei, eram nelipsiți: eu și Philips!
Dar a venit și momentul despărțirii, trist și dureros, de partea mea, desigur!
Când am ajuns în țară, tânjeam după o cafea bună, un espresso, un cappuccino, un latte macchiato. Ajunsesem să-mi pierd mare parte din timp prin cafenele până într-o zi când  am inceput să-l caut. Unde?! Am început cu netul, desigur! Și am dat de el: Gran Baristo Espresor automat, plăcerea mea nevinovată!
     L-am regăsit, l-am readus în viața mea și de atunci suntem de nedespărțit!